„Dacă nu ştii ce să ceri de la viaţă,
viaţa nu ştie ce şă-ţi dea.” – Ileana Vulpescu
Mă gândesc cu mare bucurie la toate lucrurile minunate pe care mi le-am dorit de la viaţă, şi viaţa chiar mi le-a dat. Ce bucurie mare este să te bucuri de minunile din viaţa ta, nu? 🙂
Atunci când am citit pentru prima dată acest citat, gândul meu a zburat direct spre Legea Atracţiei ce spune că omul este ceea ce gândeşte sau cu cât ne gândim la anumite lucruri pe care ni le dorim în viaţa noastră, acestea au şanse enorm de mari ca acestea să fie ale noastre.
Numărătoarea inversă a început!
Mai sunt câteva zile, mai exact 13 zile – 13 decembrie, până voi reLansa publicaţia Autobiografia Vise împlinite, o publicaţie în care vorbesc despre lucrurile pe care le-am cerut de la viaţă şi le-am primit în timp. Sunt momente în viaţa mea când mă gândesc profund la aceste lucruri şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că a pus în mine dorinţa nebună de a crede în VIS şi a lupta cu credinţă pentru a le converti în realitate. Nu este deloc uşor să visesi în vremuri dificile, când te simţi descurajat de cei din jur, însă se poate!
Aştept cu mare nerăbdare reLansarea autobiografiei, însă până atunci m-am gândit să-ţi povestesc puţin despre ea mai jos.
Scurt istoric a publicaţiei Vise împlinite
Prima tentativă de scriere a publicaţiei Vise împlinite a avut loc în primul an de facultate, când un cadru universitar a rugat câteva persoane cu dizabilităţi să scrie câteva rânduri despre viaţa lor, dar mai cu seamă despre modul în care mediul universitar şi nu numai ne-a acceptat în societate. Eram rugaţi să ne axăm pe modul în care societatea ne-a acceptat sau ne-a încurajat să ne simţim că fiind parte integrantă din ea.
Fusese pentru prima dată când trebuia să scriu despre mine. De foarte puţine ori aleg să vorbesc despre mine, dar cum eram rugaţi să vorbim şi despre felul în care ne-am „integrat” în societate am acceptat provocarea. Începusem să scriu în linii mari un scurt istoric al vieţii mele, printre care şi despre societatea ce m-a acceptat (cel puţin asta sper 🙂 ); mulţumesc lui Dumnezeu că nu am avut probleme, momentan, să nu fiu acceptat în mediul educaţional sau la locul de muncă.
Am arătat textul, pe care urma să-l dau mai departe cadrului universitar, unei persoane ce mă cunoştea din copilărie şi citind, m-a îndemnat să scriu o carte despre viaţa mea. Considera că viaţa mea ar fi un instrument util pentru cei ce au avut o viaţă similară cu a mea sau nu, cu gândul de a-i încuraja că se poate trăi şi altfel dacă îţi doreşti.
L-a început am respins categoric sugestia, pe motiv că ştiu de slabele mele calităţi de scriere şi am lăsat lucrurile aşa … fără a mai face nimic în acest sens. După aproape un an de zile mi-am spus că nu strică să accept provocarea ce mi-a fost lansată, şi … m-am pus pe treabă. Prima etapă a fost aceea de a mă gândi la titul publicaţiei, pe urmă la capitolele pe care urma să le dezvolt şi pe urmă publicarea poveştii.
Iniţial cartea trebuia să se numească Copilărie furată, pentru faptul că mi-a fost furat dreptul de a avea copilărie într-o familie iubitoare/protectoare, pentru faptul că întreaga mea copilărie s-a desfăşurat în patru case de copii, pentru faptul că am avut neşansa de a avea o copilărie cu familia ce mi-a dat viaţă dar care a decis să mă abandoneze fără niciun regret. După ce mi-am analizat toate amintirile şi întreaga viaţă de până atunci, am decis că această publicaţie merită mai mult decât lucruri negaive, de acestea avem parte mereu, şi am luat în calcul un alt titlu. Totodată, m-am gândit foarte mult şi la iubirea primită din partea Doamnelor (din casele de copii) în copilărie, multe din ele m-au răsfăţat cum „mama” mea nu ar fi reuşit niciodată, că am şi decis să schimb titlul acesteia în Vise împlinite.
Cred din toată inima că este mare lucru să ai şansa de a vorbi cu bucurie şi mândrie despre visele tale convertite în realitate, prin muncă onestă, determinare şi demnitate. Practic această carte despre asta este: despre curajul de a visa frumos şi de a lupta pentru ele cu Demnitate şi Determinare, iar viaţa să-ţi fie trăită cu multă Eleganţă.
După cinci ani de scriere a cărţii, prin intermediul unui OM frumos (M. I. – a dorit ca numele să-i fie anonim), în 2012 lansam prima ediţie a publicaţiei Vise împlinite, un eveniment la care au luat pate un număr de aproximativ cinzeci de persoane, iar acum publicaţia este ajunsă la o ediţie adăugită, pe care o pregătesc de un an de zile şi care va fi lansată în foarte scurt timp aici, pe stelianjuganu.ro J
Pentru început Autobiografia Vise împlinite va fi disponibilă doar în format eBook, urmând ca în 2018 această să existe şi în format tipar.
Ce vei găsi în Autobiografia Vise împlinite?
Publicaţia Autobiografia Vise împlinite pune în lumină viaţa unui tânăr ce s-a născut cu o malformaţie congenitală, iar datorită acestui lucru, la doar două luni de la naştere, mama acestuia decide că propriului copil îi este mai „bine” departe de familie, adică în spital în grija străinilor.
Autorul publicaţiei pune foarte mult accent pe trăirile pe care acesta le-a avut în decursul copilăriei, atât despre experienţa instituţionalizării cât şi despre experienţa trăită la momentul în care acesta se întâlneşte cu familia sa (unul din visele autorului era acela de a-şi întâlni familia) pentru prima dată, când el avea 13 ani.
Autobiografia Vise împlinite a fost gândită ca aceasta să fie o poveste echilibrată, motiv pentru care povestea autorului este axată şi pe momentele minunate din viaţa acestuia, dar şi despre cele mai importante vise pe care autorul le-a avut, şi cu spijinul unor oameni inimoşi, acesta reuşeşte să le împlinească.
Viaţa este construită în aşa mod încât avem nevoie, câteodată, şi de alte persoane care să ne fie alături la realizarea anumitor proiecte dragi nouă, motiv pentru care mi-am dorit foarte mult ca această publicaţie să aibă un capitol destinat strict oamenilor ce au avut curajul să viseze alături de mine la evoluţia mea, dar şi a oamenilor ce au ales să-mi fie alături la implementarea anumitor proiecte personale gândite spre a le fi benefice persoanelor vulnerabile din comunitatea clujeană (copii instituţionalizaţi cu multiple dizabilităţi sau familii cu nevoi speciale).
Am dorit foarte mult ca gratitudinea mea faţă de toţi partenerii implicaţi în viaţa mea, direct sau indirect, să fie făcută publică, aşa că am enumerat toate persoanele implicate: sponsori, parteneri, colaboratori, voluntari ce au investit în proiectele personale dar şi persoane ce mi-au fost alături în momente mai uşor plăcute din viaţă. Sunt peste cinzeci de persoane ce-şi vor găsi numele în această carte a Viselor implinite, iar menţionarea acestora a fost făcută cu foarte mare recunoştinţă şi atenţie.
Ce aduce nou ediţia Autobiografia Vise împlinite faţă de publicaţia Vise împlinite?
Pornesc din capul locului menţionând faptul că cele două titluri sunt ale aceleiaşi cărţi, nu vorbim de o altă poveste, ci despre câteva capitole ce au fost anexate primei ediţii (Vise împlinite).
Autobiografiei Vise împlinite i-a fost adăugat capitolul Prefaţă, ce a fost semnat de Dr. Varga Attila Cercetător Ştiinţific, Academia Română Senior al Municipiului Cluj-Napoca, un cuprins al cărţii, a mai fost adugat capitolul Postafţă, semnat de Doamna Conf. Univ. Maria-Carmen Pantea, din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai.
Totodată, interiorul publicaţiei a fost modificat ca design, au mai fost adăugate şi câteva fotografii iar galeria foto a fost „mutată” prin textele poveştii. Acestea sunt modificările pe care mi-am dorit să le aduc cărţii autobiografice.
Sper din toată inima ca această carte să fie un imbold pentru cei ce o vor achiziţiona, şi să-i îndemne la dorinţa de a visa cu mult patos dar şi la dorinţa de a lupta cu multă convingere că visele lor pot prinde viaţă dacă îşi doresc cu adevărat.
Cu toţii avem dreptul la a visa, indiferent de nivelul educaţional, statut social, activitate profesională pe care o desfăşurăm, cu toţii suntem chemaţi să ne bucurăm de VIAŢĂ!
În urmă cu ceva timp citeam scurt text, pe care îl am în minte de atunci: Nimic fără Dumnezeu! Îndrăznesc să mă folosesc de acest citat, menţionând: Nimic fără luptă continuă! Visul tău va deveni realitate doar atunci când vei fi dispus/ă să lupţi pentru el, altfel vei fi doar un simplu visător. Cere cu convingere de la viaţă lucrurile pe care ţi le doreşti şi luptă pentru ele! Doar de tine depinde dacă alegi să fi un visător sau un VISĂTOR ÎMPLINIT.
Eu sunt un VISĂTOR ÎMPLINIT convins! 🙂
Închei acest articol încurajându-te să-mi scrii despre visele tale împlinite, în acest mod îi putem încuraja şi pe alţii că merită să lupţi pentru vis.
La cât mai multe vise împlinite!
Stelian Juganu