Anul 2005: anul în care m-am întâlnit, pentru prima dată, cu mine. La o primă citire poate că sună ciudat, dar așa a fost. Totul a început cu implicarea mea într-o acţiune de voluntariat, moment ce a trezit înlăuntrul meu dorinţa de a schimba lumea prin acţiune, și nu prin vorbe. A fost anul în care am realizat că pot produce schimbări, că sunt bun la activităţile administrative, că nu îmi este greu să coordonez echipe de voluntari, că pot organiza mici campanii caritabile pentru cei aflați în necaz, şi cel mai important… că reuşesc să aduc alături de mine alte persoane la fel de dornice de a dărui din ceea ce sunt ei pentru cei mai puţin norocoşi.
Îmi amintesc cu mare plăcere de prima organizaţie pentru care am lucrat ca voluntar, şi anume “Societatea Română de Cancer” din Cluj-Napoca. Pentru mine, aceasta va rămâne mereu prima mea dragoste. Am fost implicat atunci în activităţi administrative de genul: răspuns la telefon, xeroxat acte, îndosariat, contactat medici de familie pentru diferite acţiuni ale organizaţiei, distribuit materiale informative pentru publicul larg, etc. Îmi plăcea atât de mult ceea ce făceam încât s-a născut în mine dorinţa de a mă implica şi mai mult în activităţi de voluntariat astfel că, în scurt timp, ajunsesem sa activez şi în alte două organizaţii. Desigur, tot ca voluntar. Era fascinant pentru mine să alerg de la o acţiune la alta, fără să-mi simt măcar trupul obosit.
În 2011 am fost implicat în cel mai frumos proiect implementat la nivel naţional: “MOM UP – reţea de centre de consiliere a mamelor aflate în situaţii dificile de viaţă”, cunoscut publicului larg drept „Şcoala Mamelor”. Inițiat de Fundaţia Preţuieşte Viaţa – www.pretuiesteviata.org – cu sediul în Bucureşti, acest proiect îşi propunea să vină în sprijinul mamelor aflate în situaţii dificile de viaţă oferindu-le acestora servicii de consiliere psihologică, medicală, juridică şi cursuri de orientare profesională. Mă bucură enorm de mult faptul că am avut şansa de a fi voluntar într-un asemenea proiect ce a reuşit să schimbe viaţa a mii de mame (sunt foarte sigur că rezultatele sunt cele scontate, poate chiar mai mult!); rolul meu principal de această dată a fost acela de a centraliza/introduce datele persoanelor din Cluj ce urmau să primească sprijinul oferit de echipa proiectului.
Întâlnirea cu mine, despre care vă spuneam în primele rânduri, avea loc în primul an de facultate, o perioadă de care-mi este extrem de dor… Îmi este dor de zilele în care produceam schimbare prin ceea ce eram şi reuşeam să fac. Datorită timpului foarte limitat, în prezent voluntariez mai rar, însă aştept cu mare nerăbdare să fiu provocat la noi acţiuni de acest gen!
Îndemn la voluntariat din toată inima. Este modul în care ajungi să te descoperi așa cum nu te știai, șansa de a cunoaşte oameni frumoşi, de a învesti în tine, de a te implica în proiecte ce pot schimba vieţi în bine, de a iubi, într-un cuvânt, mai mult viaţa!
Indiferent de activităţile în care alegi să te implici, te voi încuraja să o faci cu gândul că este o investiţie în tine şi în comunitatea în cadrul căreia activezi. În timp vei culege şi roadele dăruirii tale, trebuie doar să ai răbdare!
Nu am să scriu des, dar … rămâi cu ochii pe mine! 😛
Pe curând!
Stelian,